Ceva minor pentru unii… pentru mine… e viata mea

Viata asta e efemera. Au trecut aproape 17 ani. 1991. Inca sunt relevant in exprimari. E o binecuvantare.
Totul a inceput cand eram mic. La 3 ani a lovit viata prima data.
Revin.
Timiditatea domina lumea.
La 7 ani am facut prima miscare. Timiditatea inca domina.
La 12 ani m-am dezghetat.
O serie de factori au intervenit. Timiditatea incepe sa piara.
La 14 ani sunt “aproape” dezghetat. Factorii nu ma mai influenteaza, caracterul se formeaza. Descopar anumite calitati. Incep sa ma bazez pe ele.
16 ani. Un nou inceput. Noi descoperiri. Oameni noi. Putini prieteni.
17 ani. Intrebari si raspunsuri.
A fi continuat…

Ma simt eliberat, total. Simplitatea domina.

Filed under: Philosophy on the run, Usual Days