Sfintele Pasti

Se apropie cu repezeala. Timpul curge, nu sta. Nu ne asteapta. Ce repede a trecut postul acesta. Voua nu vi s-a parut ?
Poate a fost doar mintea mea. Aceasta perioada de 7 saptamani, a fost o perioada de readunare, de reintregire, de reculegere, de iertare. E adevarat ca multi nu pretuim un lucru decat atunci cand il pierdem ? Cred ca da. E adevarat ca ne pierdem timpul cu probleme total inutile in viata? Nu abordam ceea ce ar trebui abordat in viata. Facem toate lucrurile pe dos. Ne zbatem in viata asta, pentru bani, pentru a fi ceva. Dar pentru ce ? Pentru nimic. Nu iei nimic cu tine dupa ce mori. Gol ai venit, gol
te intorci, nu ?
Ieri a fost Sfantul Gheorghe. La multi ani celor care poarta numele acestui sfant. Pacat ca am uitat semnificatia sarbatorilor, unii dintre noi. Credem ca e ziua noastra, si nu a sfantului caruia acea persoana ii poarta numele. Nu mai este Dumnezeul in centrul atentiei intr-o zi de sarbatoare, ci tocmai, pacatosul, omul.
Cum spuneam, toate sunt pe dos.
Aceasa saptamana este Saptamana Patimilor. Saptamana in care Iisus a suferit cel mai mult, s-a jertfit pe cruce pentru omenire si pentru iertarea pacatelor. Dar noi cum pretuim aceasta saptamana ? Mai mergem la o bauta cu X si cu Y. Mancam bine de Pasti oua ca sa recuperam tot ce (n-)am facut in Post. Lumea pamanteasca e pervertita. Nu uita, inca ceva. Moartea nu te ocoleste.
Esti pregatit sa mori in momentul acesta? Multi zicem nu. Pentru multi, acesta este ultimul Paste pe care il mai prindem in viata.
Pretuieste-l.
Oare dincolo e lumea perfecta ? Sa speram. Nu ramanem decat cu speranta. Vesnica speranta.

Sarbatori Fericite.

Ceva minor pentru unii… pentru mine… e viata mea

Viata asta e efemera. Au trecut aproape 17 ani. 1991. Inca sunt relevant in exprimari. E o binecuvantare.
Totul a inceput cand eram mic. La 3 ani a lovit viata prima data.
Revin.
Timiditatea domina lumea.
La 7 ani am facut prima miscare. Timiditatea inca domina.
La 12 ani m-am dezghetat.
O serie de factori au intervenit. Timiditatea incepe sa piara.
La 14 ani sunt “aproape” dezghetat. Factorii nu ma mai influenteaza, caracterul se formeaza. Descopar anumite calitati. Incep sa ma bazez pe ele.
16 ani. Un nou inceput. Noi descoperiri. Oameni noi. Putini prieteni.
17 ani. Intrebari si raspunsuri.
A fi continuat…

Ma simt eliberat, total. Simplitatea domina.

Doar o trecere…

Printre acordurile de Vivaldi si Bach se mai scurgea o ora din viata mea. Noroc cu device-urile noi care te salveaza din situatie ( Thank you God for the headphones! )
Lumea mai ridica o medie, mai scadea o medie, deci totul decurgea normal, nimic special.
Eu imi continuam marsul nesfarsit prin viata, gandindu-ma in momentele de respiro, ce am sa fac astazi, maine… toata viata.

Sa nu uit sa pun titlu…

Sa nu uit sa pun titlu…

Sa pun un titlu…

…Un titlu pentru tot ce ma inconjoara…
…Un titlu pentru cei ce ma urasc… (P.S. Facem lista ! Astept sa iti pui numele aici : )
…Un titlu pentru cei ce ma iubesc… (putini, dar e OK)
…Un titlu pentru cei ce le plac lucrurile aparute pe blog…
…Un titlu pentru cei ce nu agreeaza acest blog…
…… Si intr-un final, un titlu pentru cei care injura in aceasta zona …

Prea multa lume crede ca ma implic prea mult in ceea ce scriu, probabil asa este… Prea multa lume crede ca acest blog este viata mea, si nu stiu nimic altceva… Prea multa lume are doar prejudecati si nu vor sa descopere adevaratul om, prea multa lume nu are ce am eu… acel ceva, pe care putini il intelegeti.

De-a lungul timpului au trecut prin aceasta zona in scris, de la ironii frumoase la umor englezesc, si mai rar, “confruntari” spirituale profunde.
Cine a iesit cel mai castigat din toata aceasta… blogareala… am fost eu… EU. Am aflat ca exista anumite tipuri de oameni, de colegi, de prieteni, si variante (sau unii ar zice feţe) ale mele.
Oamenii se clasifica in urmatorul fel dupa parerea mea: (P.S. : Nu ma judeca, nu de alta, dar asta e dreptul lui Dumnezeu si nu al tau si nici al meu, dar mi-am permis sa ma abat de la regula in cazul de fata… pacatosul de mine… ca sa imi spun of-ul)

Oameni cu care merita sa vorbesti.

Oameni cu care nu merita sa vorbesti.

Oameni care nu vrei sa ii abordezi in orice tema de discutie.

Oameni care ai vrea sa ii ai aproape, dar sunt “prea departe”

… Probabil e fara sfarsit aceasta lista.

Si totusi, I live my own life (this should be read like WTF?!) . Nu ne dam seama cat de bine e sa fi uneori increzator in fortele proprii. Uite asa o sa il cunoasteti de acum pe Paul Roman. Un tip, care intotdeauna a fost increzator in fortele proprii, in ceea ce poate creea, increzator in talentul sau, in capacitatea sa de a gasi solutie in orice situatie, si nu in ultimul timp, posibilitatea de a manipula pe orice parte, oamenii. Blond la suprafata (prejudecatile dumneavoastra probabil deja s-au activat), dar profund si increzator in interior.
Acesta este doar un sumar al “calitatilor” si poate “defectelor” mele. Dar va las ceva mai mult :

Vreti sa va descriu cum e Paul Roman cu adevarat ?

- Daca ii este cauzata suferinta, el este cel care va lovi cel mai tare, si nu cu pumnul cum (n-)ar crede unii, ci prin inteligenta.
- Este acel cineva care nu ii pasa ce spune lumea despre el.
- Traieste dupa propriile reguli si conceptii.
- Este greu influentabil, daca nu imposibil
- Are un mare respect pentru monarhie si tot ce inseamna acest lucru.
- Considera ca liberii-cugetatori nu ajung in iad (nu neaparat).
- Apeleaza des la ironie.
- Niciodata nu lasa pe cel de aproape sa se bucure prea mult, decat daca acea persoana chiar semnifica ceva pentru el.

Eu, sunt acea persoana, ce te poate duce de pe culmile Raiului, in prapastia iadului. (Nu te speria! Nu e chiar asa de rau!)

… Si totul parea atat de simplu… Inca un caz pierdut… Inca un om neajutorat si profund ganditor…

Uite ca acei oameni sunt mai puternici decat credeti…

Nu ati vazut nimic… din mine.

P.S. : Postati daca doriti sa mai vedeti blogul acesta pe internet, chiar sunt curios de parerea voastra.

P.P.S : Ca si bonus, ca ati citit pana aici, am sa las imediat un link de download/ascultat melodia Nikkfurie – The A La Menthe.

Un pic … din toate

Mi se pare decent sa va urez un “La Multi Ani” tuturor celor care va rataciti pe aici, pe acest blog. A trecut ceva timp de cand nu m-am reintalnit cu acest “mic jurnal de confesiune” al meu. Tin sa precizez ca aceasta “mini-vacanta” am petrecut-o, cum ar fi trebuit petrecuta. Mai exact, in ordine cronologica, am sarbatorit de Craciun impreuna cu toti cei pe care ii cunosc, am petrecut Revelionul cu prietenii, dupa Revelion venind o “mica munca” pe care o precizez mai tarziu, iar acum, a venit timpul sa scriu si in blog.

Sarbatorile de Craciun au fost chiar foarte frumoase. De la cumpararea unui brad, pana la impodobirea lui, de la seara de colinda, pana la frigul simtit in toate oasele, de la bucuria copiilor (cu toate ca sunt si eu inca copil, dar la mine si la altii de varsta mea, lucrurile sunt schimbate) cand au vazut pe Mos Craciun, pana la bucuria manifestata in urma “remarcarii” lucrurilor primite de la Mos Craciun a tuturor copiilor. Sau pe scurt, Totul A Fost Magic!
Urmatorul mare “eveniment” a fost Revelionul. Revelionul bineinteles, marcheaza trecerea intr-un nou an, un an in care sa fim mai buni sau mai exact, un an al schimbarii (Apropo, Paul sprijina total aceasta initiativa).

Recent, sau mai exact in urma cu 20 de minute aproximativ, am terminat vizionarea unui film interesant din punctul meu de vedere, si anume “American History X“. Este un film ce te poate marca si iti poate da o altfel de viziune asupra vietii si asupra celor ce ne inconjoara. Mai exact, este un film ce ne arata America in vremea existentei Skinheads (Nu cred ca mai exista acum asa ceva, dar e posibil). Acei skinheads, sau mai exact, neo-nazisti, erau impotriva tuturor lucrurilor diferite de culoarea lor, de modul lor de a gandi, aratand o furie nemarginita fata de toti ce nu erau cu ei, cei care erau “niste oameni normali”. Actorul respectiv, Edward Norton, pot spune ca este extraordinar, transpunand foarte bine acel personaj. Probabil nu voi mai vedea un film atat de reusit mult timp de acum incolo, dar … Vi-l recomand cu incredere, daca nu va deranjeaza violenta existenta in film. Totusi este prezentata o realitate cruda inca prezenta in unele locuri din pacate.

Lasand la o parte acest film care m-a lasat cu gura cascata, ar fi de mentionat ca vacanta aceasta nu prea am avut timp de odihna prea mult. Mai exact, am avut maxim 7 ore de somn pe noapte. Au fost ceva lucruri de facut, dar intr-un final, au avut si acestea un final, dupa cateva eforturi. Ca sa zic asa, apogeul a fost ieri, cand m-am pus in pat, rupt de oboseala la 06:00 AM.

Sper ca anul cel nou sa va aduca doar bucurii si schimbari in bine, la orice capitol (chiar si mentalitate). Mai sper un lucru, sa ne revedem cu bine si cu ganduri pozitive.

Another Brick In the Wall ! – lista de intrebari … proprii –

Ceea ce a scris blogtalk99 in Timpul trece… m-a linistit intr-un fel sau altul.

Un pic din toate..

This time … or I feel that … I should start write back in Romanian, cause I got a bit bored, so here I start…

Am dat delete la blog-ul meu mai vechi (http://gentleboy.wordpress.com/) acesta nemaiputand fi accesat, deci orice o sa mai vedeti, sau ce vreti sa auziti despre mine, o sa auziti aici.
Am simtit de mult nevoia sa scriu din nou aici, dar nu prea mi-am gasit timpul necesar.

Sunt doar eu ?

Pot spune ca astazi am aflat multe raspunsuri la niste intrebari care pana acum nu aveau raspuns. Am aflat cu adevarat cine sunt colegii mei de clasa (colega mea de banca, Ioana, Tea, Andreea [pe toate 3 va iubesc] fac exceptie din aceasta categorie). Se pare ca aceasta clasa este impartita pe niste asa-zise “bisericute”. Nu exista nici macar un zdrob (cat de mic) de spirit colectiv. Pur si simplu, nu cred ca exista asa ceva la noi in clasa.

Philosophy On The Run (part 2)

Probabil multi dintre voi ati asteptat acest articol, fiind unul de succes conform rezultatelor din statistici. Hai sa nu ne mai lungim si trec la subiect.

Philosophy on the run (part 1)

 Acest articol a fost scris de Felix Staicu din Alba Iulia, el avand varsta de 16 ani. Fost coleg de clasa din perioada V-VIII.

“Exista Dumnezeu?…asta este intrebarea care si-o pune orice om cu putina ratiune. La unii le e frica sa puna la indoiala existenta Lui. Nimeni nu poate fii 100% sigur ca nu exista si viceversa. Deoarece fiecare parte are argumente solide. unii spun ca el este la baza tuturor lucrurilor si fiintelor. mie mi se pare absurd. de fapt asta e credinta: sa crezi in ceva fara a pune la indoiala acest lucru….Mda sa spunem ca nu punem la indoiala…sa zicem ca atunci cand mori mai ai o clipa de viata si realizezi ca nu exista Dumnezeu si ca toata viata ti`ai condus`o dupa legile lui, nu ai facut ceva fara sa te gandesi daca lui i se pare o fapta rea…cum te-ai simti..ca si atunci cand o persoana draga te tradeaza dar multiplificat de n ori..