Despre “ieri” …

Imi spuneam aseara ca trebuie neaparat sa scriu in blog despre ziua de ieri, dar din cauza unui somn extrem de „tentant” as putea spune, nu am mai fost capabil sa scriu despre momentul terminarii scolii.

Ieri a fost o zi destul de interesanta. M-am trezit la ora 8:30 (asa am rugat-o pe mama) si am dat sa merg la scoala. Nu mi-am luat altceva decat carnetul de elev la mine, cat sa pot sa imi trec mediile.

Mergand spre scoala ma intalnesc cu multi colegi care mergeau spre casa, si incepeam sa ma gandesc serios la faptul ca am ratat festivitatiile. Insa nu a fost asa. Ajuns in clasa, am observat o „mare” de buchete de flori. Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost : „Chiar atat de multi profesori avem ?”.

M-am intalnit cu colegii mei, i-am salutat … Dar lipsea ceva, parca acea bucurie ca a venit vacanta. Nu stiu de ce dar si eu nu simteam (deloc) acel sentiment de venire a vacantei. Probabil a fost un an destul de stresant, si de aceea duceam lipsa acelui sentiment de „freedom” .


Putem acum sa patrundem in lucruri mai adanci si sa spunem ca nu am luat nici un premiu anul acesta, precum am obisnuit pana acum. Sper ca anul viitor sa fie unul mult mai bun.

Pot spune inca ceva, nu mi-am facut nici un prieten „bun si adevarat” inca, sau cel putin asa consider eu. Totusi am mai intalnit 2 sau 3 oameni mai de exceptie, care merita sa intri intr-o discutie cu ei.

In acea zi de vineri mi-am luat „la revedere” de la toti colegii si prietenii, si le-am urat o vacanta placuta, dar eu tot nu aveam acel sentiment.

Simteam ca ma refugiez intr-o lume a mea, practic intram intr-o transa. Inca nu stiu daca mai sunt sau nu in acea transa, dar stiu sigur ca v-am mai explicat in sectiunea Philosophy on the run cum e cu acea transa in care sunt cuprins uneori.
Dupa terminarea festivitatilor, colegii mei impreuna cu mine am hotarat sa mergem in Arini .

Eram aproximativ 15 persoane, asa la o estimare rapida. Nu stiu cum am ajuns dar ne-am impartit in doua grupuri (asta chiar nu stiu de ce, dar mi-a fost demonstrat inca o data cat de uniti suntem).

La acea ultima intalnire din acel an scolar, am fost cativa baieti, ne-am dat silinta sa ne distram cat de cat, nu prea cred ca am reusit dar asa a parut. Au venit si dragele colege. Parca parca atmosfera a devenit mai degajata, si apele nu au mai fost atat de tulburi.

O colega de-a mea, ce-i drept e premianta (mai exact locul I) si-a dat seama ca eu nu sunt eu, ca sunt intr-o transa, m-a intrebat ce am, dar i-am spus ca nu am nimic, pentru ca nici nu stiam ce aveam. Dupa un timp de aproximativ o ora, s-au intors si ceilalti colegi, dar s-au intors cu un pampalau, care chiar nu e in stilul meu.

S-au apucat de fumat, si pe langa vorbeau si numai tampenii. Am stat pana la ora 13:00 dupa care mi-am cerut politicos scuze si am parasit locul, pentru ca nu ma simteam in largul meu, si sigur nu stiti, dar detest fumul de tigara.

Intorcandu-ma acasa, d-abia asteptam sa mananc si eu ceva si ce mai pot spune e ca au fost delicioase sarmalele. Inca nu realizam ca sunt in vacanta, dar usor usor imi dadeam seama cat timp liber o sa am.

Speram sa nu ma plictisesc, dar mi-am amintit ca am noroc cu blog-ul acesta, pe care probabil nu il citeste prea multa lume (sau poate deloc) dar eu ma simt bine ca ma pot exterioriza.

Se facuse seara (sau cel putin aproape seara)  si mama primeste un telefon de la o ruda apropiata, aflata in Spania. Acea doamna, numita Corina, ii spune ca au si ei internet, si uite asa a avut mama primul contact cu calculatorul, internetul si implicit messengerul.

Destul de socant. A stat jumatate de ora si mai in gluma mai in serios ii spuneam tatei ca o sa trebuiasca sa ne luam ori un laptop ori un alt calculator, ca mama sigur nu o sa ne mai lase. Insa nu a fost asa (ce bine!). Insa o veste buna ar fi ca o sa primesc un webcam de la d-na Corina, orice lucru primit e imbucurator.

Intr-un final, dupa o zi destul de lunga, m-am asezat si eu in patul meu cel drag. Nimic interesant la televizor. M-a luat un somn asa de mare, incat am si uitat sa scriu in blog si s-a ajuns la situatia actuala.

Si uite asa se incheie anul scolar, si incepe o perioada de relaxare.

About Paul Roman

Not so ordinary. Definetly not a regular guy. Follow me and you'll find out the way I see the world.

7 responses to “Despre “ieri” …

  1. RaY

    vezi ca se gata tarlaua mai in dreapta acolo😀 , e destul de freakin’ plictisitor dar fain no’😀

  2. andrei

    foarte interesant….. asta uite acum am sa te intreb ceva pe mess:D . Sa stii ca imi place cum gandesti:)) doar de aia te-am ales ca prieten bun

  3. Sim

    eh uite am descoperit link-ul de la staus-ul tau…bravo ma…si recomand floyd pt astfel de dispozitii…stim noi😉

  4. deneyra

    eh dont feel…bored. ce`a fost a fost si ce va fi mai este😀😉

  5. gentleboy

    @deneyra

    Viitorul suna bine nu ? :>

  6. tea

    mey oameni… dati-i Paului ce este al lui Paul. (adik za vacantza)
    {ps: aha. deci this era „the one in your head” care nu era you.🙂 }

  7. Cătălin Stoian

    Lasă bă, noi să fim sănătoși !😀
    Așteptam un „Viu mai uebchem”😉

Expune-ţi gândurile!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: