Sunt doar eu ?

Pot spune ca astazi am aflat multe raspunsuri la niste intrebari care pana acum nu aveau raspuns. Am aflat cu adevarat cine sunt colegii mei de clasa (colega mea de banca, Ioana, Tea, Andreea [pe toate 3 va iubesc] fac exceptie din aceasta categorie). Se pare ca aceasta clasa este impartita pe niste asa-zise „bisericute”. Nu exista nici macar un zdrob (cat de mic) de spirit colectiv. Pur si simplu, nu cred ca exista asa ceva la noi in clasa.
Totusi hai sa descriu un pic situatia. Sa zicem ca exista un grup de 5-6 persoane, care, grupate in aceeasi banca, isi faceau de cap, citind o poezie prosteasca. Bineinteles, i-am rugat sa mi-o zica si mie (ca ma gandesc ca nu mureau daca mi-o spuneau si mie) dar ei au gasit „a lame excuse”. Nu mai zic nimic. Totusi, asa colegi am? Nu sunt emo, nu sunt introvertit nici vorba, nu sunt nimic din ce ar caracteriza o persoana timida si totusi, ei au evitat sa imi spuna pe moment acel lucru. Nu ca as pune eu chiar asa mare pret pe acel lucru, dar pur si simplu si-au dat arama pe fata. Alta data sa nu mai vorbeasca cu Paul Roman cand are el ceva interesant, orice ar fi acel lucru si oricine ar fi acea persoana, cat timp a facut parte din grupul acela. Acea partinire nu este un lucru normal, pana la urma suntem colegi, nu ? Da’ de unde… S-or apucat sa citeasca in pauza si mie, dar pe mine pur si simplu nu ma mai interesa. Gestul lor din timpul orei a fost incalificabil, ca sa zic asa. Pur si simplu au aratat ce fel de oameni sunt, cu toate ca nu as vrea sa generalizez, dar vreo 2 din acele 6 persoane m-au dezamagit. Nu dau nume ca nu am aici loc special amenajat pentru spovedanie sau mai stiu eu ce nebunie.
Apropo, maine am cercul de filozofie la ora 5 (am scris special lucrul asta ca sa nu uit, cred ca imi citesc blog-ul mai des decat un ziar). Inca ceva, cu toate ca am fost cam „rau” in momentele respective cu persoana iubita, inca regret greselile facute, cu toate ca nu mai am nici un sentiment bine definit fata de persoana respectiva. Simt nevoia de iubire, simt nevoia sa fiu iubit. S-au lansat niste zvonuri cum ca as sta cu o anumita fata, cand de fapt nu e nimic. Mi se pare destul de interesant totusi ca lumea a ajuns sa vorbeasca astfel de lucruri. Totusi nu ma mir, nici colegii ei nu sunt mai presus de ai mei, sunt din acelasi aluat. Altceva nu ar mai fi, decat ca am dat doua teste astazi, unul fiind neprogramat, la amandoua am stiut la perfectie (ce elev constiincios sunt si modest). Ma cam doare capul de la atata gandit (nu as prea crede, dar …). Cred ca e momentul sa pun punct aici. Este destul pe astazi. Acum mi-am amintit ceva. Credeam ca oamenii (sau mai exact colegii) se mai schimba, poate asa au fost doar in clasa a 9-a, dar se pare ca am avut sperante desarte.

Este primul articol scris sub noua identitate, sau sa spun asa, noul „brand”. Am trecut de acea perioada, in care ma „numeam” GentleBoy. De acum incolo lumea sa ma „strige” dupa Paul Roman si nu GentleBoy. GentleBoy is dead. Atat!

About Paul Roman

Not so ordinary. Definetly not a regular guy. Follow me and you'll find out the way I see the world.

Expune-ţi gândurile!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: