Respect si recunostinta

Respect. Recunostinta. 2 cuvinte.

Sunt 2 cuvinte pentru unii. Pentru altii, sunt doua calitati. Ce-i drept, pentru multi dintre dragii nostri „pamanteni”, aceste calitati sau virtuti (depinde cum vrei sa le numesti) sunt absente in proportie de 100%. Pur si simplu, nu exista.

Noi, cei care traim in era vitezei, nu mai avem timp sa avem un pic de recunostinta pentru cel ce ne face un bine? Un mic multumesc ? Un pic mai mult decat acel mic multumesc ?
Cand cineva face un efort pentru o alta persoana, ajunge sa-l faca degeaba, il face pentru nimic si pentru nimeni, pentru ca nu „primeste” nimic in compensatie. Legea compensatiei nu prea e „satisfacuta” in ultima vreme. Ce ar trebui omul sa faca ? Sa nu mai faca bine, pentru ca nu mai primeste recunostinta ?

Eu am recunostinta. Am pentru tot ce am avut in viata aceasta. De fiecare data cand m-a ajutat cineva, eu am ajutat acea persoana de 2 ori mai mult. Asa am fost invatat. Cei care te ajuta, nu-i da la o parte, nu uita de ei si nu in ultimul timp, ajuta-i si tu pe ei. Nu, nu se mai intampla lucrul asta. M-am convins ca unii nu imi sunt recunoscatori ca ii ajut, nu sunt… pur si simplu. Asa observi foarte usor, care iti sunt adevaratii prieteni, dar nu te ajuta decat intr-o proportie de 50% sa zicem.
La celalalt 50% intervine respectul.
Dai respect, primesti respect. Teoretic.
Dai respect, primesti un sut in … Practic.
Eu cred ca e ceva normal ca in viata, relatiile intre oameni sa se bazeze pe respect. Nu ma refer la relatii „amoroase”. Ma refer la termenul general. Da de unde, vad ca in jurul meu respectul dispare, mai ales de la cei care ii credeam prieteni(e). NU e nimic. Nu e nici o problema. Comutam macazul. You respect me, I respect you. As simple as that. Peace!

Sa ne citim cu bine…
(Inceputul pentru un alt articol… e aici) : You can’t hide, you can’t run… Anytime your last day might come. That’s why you should live your life as you feel it !

About Paul Roman

Not so ordinary. Definetly not a regular guy. Follow me and you'll find out the way I see the world.

7 responses to “Respect si recunostinta

  1. Pai aici intervine ceva: increderea. daca ai incredere intr-un om si il ajuti intr-o situatie, si dupaia te f*** si nu te mai ajuta inapoi, iti pierzi increderea in prieteni si nu o sa mai fi asa de predispus la ajutor decat in schimbul unui lucru care iti asigura siguranta in caz ca persoana pe care vei sa o ajuti te inseala etc.😛

  2. paratatalor

    sincer iti respect si trebuie sa imi fi recunoscator pt ca te respect , si trebuie sa recunosti ca si tu ma respecti pe mine …prea mult respect in aceasta propozitie , TRABA SA RECUNOSC =)))

    sunt de parere cu tine amice..lumea este nebuna , nu mai are pic de bun simt…daca incep sa fuga de la scoala de pe clasa 1 , sa nu mai aiba pic de respect fata de parintii care le dau bani si le ofera toate condiitile , cum cand ei vor creste mari sa se schimbe lucru acesta ? este aproape imposibil de realizat acest lucru intr-un asemnea mediu..
    noi , generatia urmatoare va trabui sa ne invatam copiii sa aiba mai mult respect si recunostinta pentru ceilalti ! numai asa putem schimba ceva…daca fiecare am face acest lucru va fi foarte bine pentru copiii nostrii in primul rand , dar si pentru societatea romaneasca care , sa fim realisti este intr-un declin la fel ca o functie descrescatoare …
    solutia ? sa incercam sa schimbam LEGEA si astfel vom fi niste oameni mai buni..

    Cu respect ,

    Alex Suteu 10 a

  3. Pai vezi tu, aici e o bresa majora in gandirea umana. Exact aici, la capitolul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” creierul uman falimenteaza (inclusiv al meu), avand tendinta de a da celui care da, si de a respinge pe cel care respinge.

    S-au facut studii pe tema asta cu copii mai mici de 1 an si s-a demonstrat ca primul impuls al firii umane la actiunea cuiva e sa raspunda in acelasi mod. De exemplu, daca te uiti urat la un copil, el iti va raspunde la fel – daca ii zambesti, iti va zambi si el, etc.

    Firea umana a fost creata pentru a reflecta ceea ce vede, atat in exterior, cat si in interior.

    Intr-o lume perfecta cu oameni perfecti, e *posibil* ca teoria „dintelui” sa poata fi aplicata cu succes, n-am stat sa analizez in detaliu. Dar e absolut clar ca nu traim intr-o astfel de lume, deci implicit teoria n-o sa mearga. Sa-ti zic de ce.

    Poate cunosti expresia „An eye for an eye makes the whole world blind.” (Mahatma Gandhi). Mare dreptate are omul asta aici. In directia asta (autodistrugere) se indreapta lumea, din pacate.

    Majoritatea avem conceptii ca: „doar daca-mi dai, dau si eu”, „daca ma lovesti, te lovesc si eu”, „daca-ti dau, astept sa-mi dai si tu” care sunt TOTAL gresite, pentru ca daca ne luam dupa ceea ce ne conduce mintea noastra bolnava (din nastere), intr-un viitor nu foarte indepartat (asta daca nu o facem deja), o sa admiram o lume plina de oameni egoisti, rai, iar pe parcursul anilor problema o sa se amplifice radical, iar in final viata pe pamant cel mai probabil o sa dispara.

    E clar ca e vorba de un cerc vicios care trebuie rupt cumva. Dar cum ? Ce pot face eu pentru a preveni disparitia rasei umane ? Ce pot face eu sa schimb raul in bine ? Pai pot incepe prin a ma lupta personal cu propria fire, cu trasaturile mele gravate adanc in mine inca din momentul in care am venit pe lume. Asta e ceea ce pot sa fac eu, in ceea ce ma priveste. Sa o autoeduc sa nu raspunda pumnului cu pumn, ci cu mangaiere. Sa nu raspunda jignirii cu jignire. Sa nu raspunda lipsei de respect cu lipsa de respect.

    Suna imposibil, nu ? Probabil, dar e singura cale, dupa parerea mea. Un minus (-) adunat cu alt minus (-) nu va da niciodata plus (+). Matematic e imposibil. Tot asa e si cu omul. Daca o forta de sens opus mai mare nu actioneaza ca sa distruga raul, atunci el nu va fi distrus in veci. Si care poate fi forta opusa raului ? Binele, normal.

    Toti se intreaba de ce a ajuns lumea in care traim asa rea. Asta e unul din raspunsuri, si cred ca unul foarte important: faptul ca lumea e ghidata de sintagma: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Vei zice: okay, bun, pai si daca as raspunde eu raului cu bine, oricum nu ajuta la nimic, pentru ca oricum restul nu vor face la fel ca mine. Sunt de parere ca atata timp cat cineva alege sa nu urmeze el insusi calea BUNA, nu are dreptul sa se planga.

    Tot Gandhi zicea: „YOU MUST BE THE CHANGE YOU WANT TO SEE IN THE WORLD”

    Si da, daca cineva face un efort pentru o alta persoana, ar trebui sa-l faca pentru nici un scop personal, deci fara a astepta nici un fel de recunostinta in schimb. Daca o primeste, foarte bine, daca nu, la fel de bine. Nu recunostinta pe care o vei primi trebuie sa fie factorul care sa te motiveze sa faci bine, ci ar trebui sa-ti focalizezi interesul pentru persoana pe care o vei ajuta, pierzandu-ti tot interesul pentru tine insuti din actul respectiv.

    Ideal ar fi sa nu contorizam nici una din faptele noastre bune fata de ceilalti, ci sa le contorizam doar pe acelea pe care altii ni le fac noua. Asta e telul meu. Acolo vreau sa ajung. Sper sa ajung intr-o zi !!!🙂

  4. Leanotme

    Sistemul nostru de valori e trecator,din pacate,insa exista anumite lucruri care ar trebui sa ramana neclintite,asa cum ne-au fost transmise de parintii nostrii prin educatie. Respectul…Crezi ca este o valoare pe cale de disparitie?… sa iti dau dreptate? E drept,se dobandeste si mentine mult mai greu decat odinioara,dar haide sa fim optimisti,poate lucrurile vor reveni la „normal”( acum ma intreb daca chiar cred ce zic…). Sau poate ca atitudinea generala este aceea de a trata cu lipsa de respect toata suflarea, mergand pe premisa ca toti sunt o apa si un pamant ? … cat despre recounostinta…nu pretinde sa o primesti, ca o sa ramai cu dezamagirea( iti vorbesc din propria-mi experienta,crede-ma!-nu vreau sa generalizez) de atunci nu mai astept recunostinta de la nimeni! Ajut,dar nu astept nimic in schimb … ma gandesc ca m-am ajutat pe mine insami … ( nu inchei,ca ar mai fi multe de zis)

    Respect,Paul!

    Camelia😀

  5. loomy

    Cred ca respect si recunostinta au devenit doar cuvinte. Cuvinte pe care multi nu le cunosc, nu le cunosc sensul, le ignora pur si simplu. Si eu am observat ca aceste doua calitati sau virtuti cum ai spus incep sa dispara. De fapt cred ca am atins apogeul…nu incep sa dispara…sunt pe cale de disparitie (ar trebui protejate prin lege:)))
    Aceste doua lucruri ar trebui sa le invatam de la parinti si fata de parinti ar trebui sa fim cei mai recunoscatori. Ei sunt cei care ne-au dat viata si care ne-au format…teoretic cel putin, exclud acele nefericite exceptii. Dar azi mi-a fost demonstrat ca e foarte simplu sa dam cu piciorul la toate principiile noastre, la toate valorile in care am fost crescuti. Asa…pur si simplu. Si sa ne pierdem respectul si recunostinta. Sa transformam totul in ura, in indiferenta (personal cred ca indiferenta doare cel mai tare…iti este ignorata existenta).
    Eu te repsect…tu ma respecti. De multe ori este in felul urmator: eu incerc sa te respect, tu te prefaci ca ma respecti. Cat despre recunostinta…am recunostinta pentru multa lume, pentru parinti, prieteni, colegi si chiar si fata de cei care m-au ranit. Pentru ca am invatat multe si din asta. Ei m-au invatat multe, m-au invatat sa ma ridic atunci cand cad, sa am incredere in mine, sa cunosc oamenii, m-au pregatit pentru viitoarele greutati din viata. Eu cred ca in fiecare om e ceva bun si ca de la fiecare poti invata cate ceva. Si pentru asta trebuie sa le fim recunoscatori.
    Cer respect si multumire inapoi? Da…asa mi se pare normal, sau mi se parea, acum…sunt multumita ca macar am ajutat.
    Si…nu stiu…sunt unii care merita respect si recunostinta dar noi ii privam de aceste lucruri si nu stim sa ii apreciem pentru ceea ce sunt, pentru ca ne-au ajutat. Probabil ne gandim sa ne mearga noua bine…restul sa se descurce. Respecta ca sa fi respectat…ajuta ca sa fi ajutat. Ar fi bine daca nu am astepta nimic in schimb. Eu inca astept…un simplu multumesc…inca un cuvant pe cale de disparitie, noi il putem transforma intr-un cuvant din limbajul actual, un neologism…sau pur si simplu ramane acolo la arhaisme…sau regionalisme.

  6. Vezi loomy, totul se restrange la care e scopul vietii tale. Toate actiunile cuiva in viata sunt alimentate de raspunsul lui/ei la intrebarea: „Pentru cine/ce traiesc ?”. E mult de discutat aici, e un subiect complex si foarte interesant, poate voi scrie pe blog despre el candva. Dar gandeste-te la intrebarea asta, si apoi la lucrurile pe care le faci, si o sa vezi cat de bine se intrepatrund🙂

  7. mire

    Dupa parerea mea, totul se rezuma la Legea lui OHM: „Esti ohm cu mine, sunt ohm cu tine. „

Expune-ţi gândurile!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: