Gândul de Duminică [9]

Eu nu concep noţiunea de bătrâneţe. Eu sunt veşnic tânăr. Sigur, faţa se mai brăzdează cu timpul, dar adevărata tinereţe e in sufletul meu. Iar ea se simte in relaţiile mele cu ceilalţi.

E important să nu-ţi pierzi odată cu trecerea anilor, gesturile de afecţiune, de tandreţe faţă de celălalt în suferinţă. Se spune în popor “A murit de inimă rea”. Habar n-aveţi câte persoane se îmbolnăvesc, pur şi simplu, de supărare, sau fiindcă nu sunt iubite, fiindcă n-au în jurul lor armonie, fiindcă tânjesc după câte o mângâiere şi nu are cine să le-o dea.

Când dăruieşti mângâiere, ţi se întoarce înzecit şi nu ai cum să nu te simţi tânăr. Când eşti trist şi bolnav, e important să ştii să te “cauţi” unde trebuie.

Dumnezeu dăruieşte celui care se dăruieşte. Dacă credeţi cu adevărat în asta, veţi vedea că funcţionează. Nimic nu te încarcă mai bine decât gândul că ai adus cuiva fericire!