Biserica între pasiune şi rutină

Atmosferă de cimitir. Creştini care întârzie (de obicei) la biserică. Strane goale la Vecernie. Popor prea puţin la rugăciune. Făpturi suave care se luptă cu somnul. Tineri cu ochii deschişi şi cu gândul aiurea. Cântări lălăite, cu acorduri prelungi. Rugăciuni care nu trec de tavanul Bisericii. Ceasuri în spatele şi în faţa amvonului. Adolescenţi care cască din cinci în cinci minute.

Clădiri cu zugrăveli neîngrijite. Diaconi cu faţa ca lama de brici. Biblii tocite, cu coperţi rupte şi pagini îndoite. Florile recunoştinţei, care puteau onora întâlnirea cu Domnul, uitate acasă. Portofele sigilate. Zeciuieli … ce înjumătăţite? … Făcute praf! Pardon, înzecite, deşi, la unii nici a zecea din a zecea parte, poruncită de Domnul nu există. Săraci, în faţa bisericii şi aiurea! Ce mulţi, domnule! De unde au răsărit atâţia? Părinţi sau copii rămaşi păgâni. Vecini care zboară spre prăpastie. Şcoli fără lumina lui Hristos. Societate în care, nimeni nu Îl mai mărturiseşte pe Hristos, pe faţă. Spitale şi azile cu aer de închisori. Şi, bineînţeles, puşcării nevizitate …! Biserici …, cum spunea cineva, care trăiesc atât de sub nivelul adevăratei bucurii creştine, încât ca cineva să fie la nivelul lor, ar trebui să cadă din … har.

De unde-au năvălit aceste apatii în sânul Bisericii? Cine a generat indiferenţa? Lipsa educaţiei, a păstorilor super înţelepţi, a membrilor super bogaţi, a cadourilor venite de pe cine ştie unde, a mâinii prea scurte a celor de la culte, sau golul lăsat de dorinţa arzătoare, de pasiune, de râvna pentru lucrul lui Dumnezeu? Dar, îşi mai pune mintea cineva astăzi, să lucreze pentru Dumnezeu? … Paradoxal, există pasiuni. Pentru case, maşini, MP4, touch screen-uri, plasme, firme, conturi, bere sau vin, grătare, excursii, tunsori, Armani, Giordani… Nimicuri! Needificatoare!

Pasiunea, spune DEX-ul, este o afecţiune puternică şi de durată, pentru cineva sau ceva. Ea nu-i generată de un foc care abia mocneşte, de-o credinţă ţinută la relanti, de-o stare laodiceeană învinsă în luptă, până la urmă cu televizorul sau cu somnul. Pasiunea înseamnă entuziasm! Acţiune din inimă! Ca pentru Dumnezeu! … Nu e o emoţie. Nu trece repede. Pasiunea înseamnă râvnă, efort, transpiraţie, preţ, sacrificiu! Unul care să coste, cum ar fi spus regele David. E o responsabilitate, o silinţă, o alergare, zi de zi, mereu în frunte. Mereu între cei mai buni. Mereu cu motoarele turate la maxim. E o caracteristică divină. Fără oboseală, fără plictiseală, fără încetinire, fără marşarier. Mereu cu rezervorul plin.

Poate cineva să ia tăciuni în sân fără să i se aprindă hainele? (Pilde 6:27). Atunci de ce e aşa de multă cenuşă?

Doamne, ţine-ne turate motoarele! Pe cele noi, şi pe cele rodate de ani de zile! Pe cele stricate, repară-le! Pune Tu benzină în ele. Şi dă-le foc!

About Paul Roman

Not so ordinary. Definetly not a regular guy. Follow me and you'll find out the way I see the world.

Expune-ţi gândurile!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: