Comorile creştinismului

Comorile creştinismului nu sunt binecuvântările după care tânjim ca stelele după întuneric. Hristos nu a venit să împartă eugenii… ci cruci pe care să ne agăţăm poftele. Hristos a venit să ne dea cheile Împărăţiei Cerurilor… deşi noi mai curioşi eram dacă aducea cu El un creştinism de tip RoBingo cu multe premii şi toate aici, acum. Creştinismul nu-i o acadea, bomboană pe băţ cu care să ne-ndulcim măselele în drum spre morgă… să ne-ndulcim duminicile. Creştinismul e livadă de spini prin care treci sfâşiindu-ţi firea în văpaia vieţii. Creştinismul e senină durere aici şi bucurie radiantă  dincolo. E post auster aici şi festin generos dincolo. E peşteră luminată aici şi palat dincolo. E întâlnire cu Dumnezeu în umbra crucii. Suntem creştini, în măsura în care ne rugăm şi ne rugăm, în măsura în care suntem creştini… parafrazând un sfânt Părinte.

Să-L privim pe Dumnezeu în ochi… nu în buzunare. Dumnezeu nu-I automat de binecuvântări şi spiritualitatea unui creştin nu se cunoaşte după avere, ci… după durere. Toţi vrem dublarea averii… ca Iov, nu însă… şi durerile lui.

Creştinismul nu are comori… ci Comoară. Comoara creştinismului e Hristos şi dacă nu înţelegem asta aici, cu siguranţă vom înţelege dincolo… în Iad.

„Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână….” Zice omul lui Dumnezeu, într-unul din psalmi.

Deci, viaţa nu se măsoară numai în ani, ci se mai măsoară şi în centimetri. Trăim cât un lat de palmă, 8, 9 sau 10 cm în raport cu veşnicia,… cu infinitul… şi în nebunia noastră, clădim euforic case, vise, idealuri… pe 10 cm de ţărână,… de praf ce se împrăştie la cel mai mic strănutat al morţii. Dar, frumuseţea trăirii în humă e că poţi din cei câţiva centimetri finiţi, sfârşiţi în gardul cimitirului, să-i faci infiniţi… şi asta nu pentru că am învăţat noi la grădiniţă să întindem plastilina,… ci, pentru că Infinitul S-a făcut finit,… a intrat în centimetrii noştri amărâţi, pentru a ne face cadou… veşnicia!

Comorile Bisericii nu se măsoară în numărul de candelabre splendide, de vitralii împodobite, de amvoane de stejar… nu în numărul veşmintelor frumoase ale preoţilor,… nu în hainele scumpe de firmă, ale enoriaşilor…,şi nici în numărul de Jeep-uri din parcări. Bogăţia unei Biserici se măsoară în numărul de prostituate devenite sfinte,…în numărul de beţivi îndumnezeiţi,…în numărul de drogaţi de toate felurile, recuperaţi prin Hristos şi puşi la adăpostul Bisericii Sale. Acestea sunt pietrele preţioase ale Bisericii vii,…a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos!!!

About Paul Roman

Not so ordinary. Definetly not a regular guy. Follow me and you'll find out the way I see the world.

2 responses to “Comorile creştinismului

  1. Corina

    Paul imi place noua ta casuta!:)
    raman sa ma pierd putin printre randuri….

Expune-ţi gândurile!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: