Dumnezeu

Dumnezeu s-a adresat odată lui Moise şi i-a spus:

“Alege-ţi din tot poporul tău, o mie de oameni, dintre cei mai buni”…!

Şi Moise, a ales o mie dintre cei mai buni…

După aceea, i-a spus Dumnezeu:

„Acum alege din această mie,… zece care să fie cei mai buni”!

Şi a ales Moise zece… După aceea, iarăşi a vorbit Dumnezeu şi i-a spus:

„Alege din aceşti zece, pe cel mai bun”!

Şi l-a ales Moise, pe cel mai bun. Şi atunci, i-a spus Dumnezeu:

„Vreau să văd, dacă l-ai ales bine ! Trimite-l pe acesta unul, ca în termen de patru ani,… să-l găsească pe cel mai rău om din lume!”.

Şi a umblat bietul om, căutînd în dreapta şi în stînga,… şi mereu îndoindu-se. Găsea uneori pe unii, care păreau foarte răi, dar  îşi zicea:

„De unde ştiu eu, poate că aceasta este doar o aparenţă. Poate că el în sinea lui e un om drept. Poate că aşa îmi pare mie. De ce să-l judec eu? Eu n-am dreptul să mă înşel. Dacă m-a ales Moise, ca pe cel mai bun din poporul lui Israel, înseamnă că eu nu am dreptul să mă înşel”!

Şi a căutat, şi a căutat, şi a ajuns pînă în ultima zi…

Şi atunci a zis:

„Va să zică, nu sunt în stare să-l aflu pe cel mai rău… Ia să mă  întorc eu către mine însumi. Sunt eu oare, chiar cel mai bun? Cîte greşeli nu am eu,şi Moise m-a ales totuşi pe mine,… poate neştiind el, cîte ascunzişuri am eu… Şi dacă aş fi eu cel mai bun cu adevărat,… şi înţelept,… aş fi ştiut să-l găsesc pe cel mai rău”!

Şi s-a dus înapoi la Moise şi i-a spus:

„L-am găsit!!!… Eu cred că,… eu sunt cel mai rău”!

Şi atunci , din nou , i-a vorbit Dumnezeu lui Moise şi i-a zis:

„Acesta,… fiindcă,… nu i-a judecat pe ceilalţi,… fiindcă,… nu

s-a aşezat deasupra celorlalţi,… fiindcă,… s-a judecat pe sine,… acesta, este într-adevăr, cel 2mai bun!!! Îîntr-adevăr,… bine l-ai ales, Moise!!!”

Anunțuri

Comorile creştinismului

Comorile creştinismului nu sunt binecuvântările după care tânjim ca stelele după întuneric. Hristos nu a venit să împartă eugenii… ci cruci pe care să ne agăţăm poftele. Hristos a venit să ne dea cheile Împărăţiei Cerurilor… deşi noi mai curioşi eram dacă aducea cu El un creştinism de tip RoBingo cu multe premii şi toate aici, acum. Creştinismul nu-i o acadea, bomboană pe băţ cu care să ne-ndulcim măselele în drum spre morgă… să ne-ndulcim duminicile. Creştinismul e livadă de spini prin care treci sfâşiindu-ţi firea în văpaia vieţii. Creştinismul e senină durere aici şi bucurie radiantă  dincolo. E post auster aici şi festin generos dincolo. E peşteră luminată aici şi palat dincolo. E întâlnire cu Dumnezeu în umbra crucii. Suntem creştini, în măsura în care ne rugăm şi ne rugăm, în măsura în care suntem creştini… parafrazând un sfânt Părinte.

Continuă lectura

Reflexe matematice in scriptura

Sf. Ap. Pavel zice în scrisoarea către corinteni că pe Hristos înviat L-au văzut 500 fraţi care au auzit porunca să nu se depărteze de Ierusalim şi să aştepte Rusaliile. În ziua măreaţă, în odaia de sus erau 120. Unde erau ceilalţi, 380?
Iuda s-a supărat foarte tare când a văzut că Maria a spart o sticlă de parfum, pe picioarele lui Iisus, în valoare de 300 arginţi, dar l-a vândut pe Mântuitor cu numai 30 arginţi, deci de 10 ori mai ieftin… Continuă lectura

Licitatia

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecţia lui  opere ale tuturor marilor maeştri, renascentişti, clasici şi moderni, din toate şcolile şi curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecţia lor. Dar a izbucnit războiul şi fiul a fost înrolat şi  trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj şi a murit la datorie, în timp ce salva viaţa unui camarad. Când a primit vestea, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu. O lună mai târziu, a auzit pe cineva bătând la uşă. În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în braţe… El a spus: „Domnule, nu mă cunoaşteţi. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat  viaţa. În acea zi, el a salvat multe vieţi ale celor răniţi dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind  pe loc… Deseori, ne vorbea  de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă.” Tânărul i-a înmânat pachetul. „Ştiu că nu este mare lucru… consideraţi darul acesta, ca un mic semn de recunoştinţă faţă de darul pe care mi l-a făcut fiul dumneavoastră… Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest tablou…” Continuă lectura

Biserica între pasiune şi rutină

Atmosferă de cimitir. Creştini care întârzie (de obicei) la biserică. Strane goale la Vecernie. Popor prea puţin la rugăciune. Făpturi suave care se luptă cu somnul. Tineri cu ochii deschişi şi cu gândul aiurea. Cântări lălăite, cu acorduri prelungi. Rugăciuni care nu trec de tavanul Bisericii. Ceasuri în spatele şi în faţa amvonului. Adolescenţi care cască din cinci în cinci minute.

Continuă lectura