Tu singur îţi faci

Tu singur îţi faci raiul şi-ţi pregăteşti cărarea

şi tu-ţi albeşti veşmântul sfinţindu-ţi ascultarea.

 

Tu singur, doar tu singur

îţi pregăteşti pe veci

odihna sau osânda

în care-ai să petreci.

 

Tu singur îţi faci iadul şi-ţi pregăteşti scrâşnirea

şi tu-ţi zdrobeşti nădejdea – urmând împotrivirea.

 

Tu singur, judecata ţi-o pregăteşti cu fapta,

trăirea ta te-aşeză de-a stânga sau de-a dreapta.

 

Tu singur poţi acuma să scapi de la pierzare,

cât încă poţi – întoarce, să poţi afla iertare.

 

Tu singur îţi poţi  strânge în ceruri moştenire,

cât poţi mai face bine şi poţi umbla-n sfinţire.

 

Ferice-n veci de tine de-alegi cărarea bună

lumina-ţi va fi haină şi soarele cunună.