Respect si recunostinta

Respect. Recunostinta. 2 cuvinte.

Sunt 2 cuvinte pentru unii. Pentru altii, sunt doua calitati. Ce-i drept, pentru multi dintre dragii nostri „pamanteni”, aceste calitati sau virtuti (depinde cum vrei sa le numesti) sunt absente in proportie de 100%. Pur si simplu, nu exista.

Noi, cei care traim in era vitezei, nu mai avem timp sa avem un pic de recunostinta pentru cel ce ne face un bine? Un mic multumesc ? Un pic mai mult decat acel mic multumesc ?
Cand cineva face un efort pentru o alta persoana, ajunge sa-l faca degeaba, il face pentru nimic si pentru nimeni, pentru ca nu „primeste” nimic in compensatie. Legea compensatiei nu prea e „satisfacuta” in ultima vreme. Ce ar trebui omul sa faca ? Sa nu mai faca bine, pentru ca nu mai primeste recunostinta ?

Eu am recunostinta. Am pentru tot ce am avut in viata aceasta. De fiecare data cand m-a ajutat cineva, eu am ajutat acea persoana de 2 ori mai mult. Asa am fost invatat. Cei care te ajuta, nu-i da la o parte, nu uita de ei si nu in ultimul timp, ajuta-i si tu pe ei. Nu, nu se mai intampla lucrul asta. M-am convins ca unii nu imi sunt recunoscatori ca ii ajut, nu sunt… pur si simplu. Asa observi foarte usor, care iti sunt adevaratii prieteni, dar nu te ajuta decat intr-o proportie de 50% sa zicem.
La celalalt 50% intervine respectul.
Dai respect, primesti respect. Teoretic.
Dai respect, primesti un sut in … Practic.
Eu cred ca e ceva normal ca in viata, relatiile intre oameni sa se bazeze pe respect. Nu ma refer la relatii „amoroase”. Ma refer la termenul general. Da de unde, vad ca in jurul meu respectul dispare, mai ales de la cei care ii credeam prieteni(e). NU e nimic. Nu e nici o problema. Comutam macazul. You respect me, I respect you. As simple as that. Peace!

Sa ne citim cu bine…
(Inceputul pentru un alt articol… e aici) : You can’t hide, you can’t run… Anytime your last day might come. That’s why you should live your life as you feel it !

Inca un tur

Ne invartim… iarasi ne invartim. Ametim. Nu ne mai stim de cap… totusi ne invartim.
Cam asa a decurs weekendul la munte.
Macar ne-am distrat. Inca astept sa primesc pozele 😛 Sunt curios cum se vede „de afara”.

Asta a fost „portia de non-sens pe ziua de azi”.

Acum sa trecem la lucruri mai serioase. Simt ca am trecut de acele crize adolescentine (nu sunt foarte sigur, dar tot ce e posibil) sau mai stiu eu ce alte „framantari” (Mi-o spus X ca Y ca Z a vazut blogul tau, si nu i-a placut ce a vazut acolo, si tu esti doar un ratat). Am ajuns sa am reflexii inverse (Aici intervine o poveste frumoasa :
Se duce unul la doctor, si zice:
– Domnu’ Doctor, eu am reflexii inverse !
Da doctorul cu ciocanelul in genunchi… sare piciorul.
– Domne’ , tu esti sanatos nu ai nimic. Dar totusi, cum ti-ai dat seama ca ai reflexii inverse?
– Pai, stiti … eu lucrez la o firma… si de fiecare data cand sefu’ striga la mine, in loc sa ma doara capul, pe mine ma durea in cot.)

Asa si eu, am ajuns sa ma doara „in cot” de toate prostiile lor, de ce sa imi stric eu capul ? Vorba lu’ d-na diriginta: Nu va agitati, ca nu are rost, ci mai rau, va scurtati din viata…

Deci … De acum incolo, stam toti relaxa, la o bautura racoritoare (sau fiecare ce doreste, dupa preferinte), mai palavragim un pic asa, ca sa nu ramana gura inghetata si o sa incercam sa ne preocupam de probleme existentialiste (sa speram).

Cei care cautati profunzimea prin zona asta, are pus DoNotDisturb la usa. Reveniti intre orele 07:59 – 08:00 (Acesta e momentul cand ajung la scoala, sau cand dorm cel mai bine, daca e weekend.)

Sa ne citim cu bine, si cu „chestii” mai frumoase.

P.S. : Cei care nu aveti un limbaj „curat”, nu treceti de „testul anti-doping al comentariilor”.
P.P.S. : Starea mea de acum e una euforica, intr-un fel, zici ca sunt high. Revin mai tarziu cand „se va putea” scrie ceva ceva, asa pentru sufletelul tuturor.

Valentine’s Day – Love – Dragoste …

Revin pe acest teritoriu drag mie, dupa o indelunga perioada de absenta. Mi-a lipsit… locul exprimarii libere… locul meu.
Incep sa simt ceva, din ce in ce mai “evident”, si anume, ca totusi… exista oameni care ma inteleg, in felul meu, cu bune si cu rele.
Cu dezamagire, afli uneori ca sunt oameni care nu iti merita deloc atentia.
Dar sa trecem peste aceasta “judecare” a oamenilor. Rolul acesta este luat de Altcineva. Nu sunt eu Jesus Christ sau God.
Azi este Ziua Indragostitilor, 14 februarie , 2008. Este ziua… ziua in care indragostitii din intreaga lume, isi redeclara dragostea, o zi in care fie traiesc acea dragoste mai puternic decat inainte, fie o traiesc mai “moderat”. Preferabil, “dupa acea zi sa traiesti dragostea mai puternic” pare cea mai buna optiune.
Anul acesta ma prinde “nelegat” sufleteste de nimeni. Absolut nimeni. Nu a fost sa fie. Cum spuneam mai demult, poate exista dragoste si pentru mine…
Dragostea e cel mai minunat sentiment ce omul il poate simti. Dragostea nu e un obiect, e acel ceva, acel sentiment ce il simti cu toata inima, ce nu ai vrea sa te paraseasca niciodata, sa fie prezent tot timpul. E ceva formidabil. Probabil degeaba m-am chinuit sa explic acest sentiment, pentru ca eu consider, ca acesta sa ramana “pur” nu trebuie explicat, pentru ca prin orice explicatie pe care vei incerca sa o dai, o sa duci la alterarea acestuia.
Si stii ce ? Have a freakin’ nice day !

P.S. : Iarasi iau o pauza, nu stiu cat de lunga.

P.P.S.: Stiu, am fost foarte superficial in articolul asta… ati observat bine unii din voi.

Am Motive :

1. Sunt foarte foarte foarte obosit acum.

2. Da, nu am dat atata importanta acestei zile, si acestui sentiment, ca e ceva ce m-a parasit de mult timp.

Si ceva frumos pentru final :

Credits go to my friend… nu o sa specific numele.